vineri, 16 noiembrie 2012

Sisteme de gândire perfecte

Există un tip de persoane în care nu am încredere: cele care dețin Adevărul. 

Mai precis, sunt acele persoane ale căror sisteme de gândire nu le oferă posibilitatea să afle atunci când se află în eroare - nici măcare atunci când, într-adevăr, greșesc. Sunt acele sisteme de gândire ce pot integra orice fapt. Orice obiecție împotriva unui astfel de sistem poate fi raționalizată în interiorul sistemului. În cel mai bun caz, un astfel de sistem are o coerență perfectă, iar uneori nici măcar atât. Dar este suficient să-i acceptăm premisele și suntem prinși în capcană.

Iată câteva exemple:
1. Un teist va spune: ”Este perfect normal să nu crezi în Dumnezeu. Probabil că ești prea mândru sau ești, pur și simplu, imatur. Pe măsură ce te vei apropia de înțelepciune, vei cunoaște că Dumnezeu există.” 

Există o altă variantă, din ce în ce mai răspândită: ”Sigur că nu ești receptiv la faptele de natură spirituală. Nu ai înaintat suficient pe calea cunoașterii.” Aceștia sunt gnosticii contemporani.

2. Un ateist va spune: ”Este normal ca niciun argument pe care ți-l aduc să nu te convingă că Dumnezeu nu există. Nu pot învinge această dorință irațională de a crede că există.”

3. Un creștin poate să spună: ”Sigur că nu crezi că Diavolul există. Printre capcanele Diavolului este și aceasta: să te facă să crezi că el nu există, astfel încât să devii neglijent.”

4. Un psihanalist va spune: ”Sigur că nu înțelegi că am dreptate. De fapt, tot ce spui face parte dintr-un mecanism sofisticat de apărare împotriva a cea ce inconștientul tău interpretează ca fiind amenințător.”

5. Un specialist în NLP va spune: ”Tot ceea ce crezi este dependent de ”harta” lumii pe care o accepți. Dacă vei modifica această hartă, atunci îți vei modifica opiniile.” Evident, pretenția lui este că are dreptate.

Stau să mă gândesc: prejudecățile mele care sunt?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu