miercuri, 24 octombrie 2012

E multă văicăreală!

Cunoașteți oameni care se văicăresc? Eu cunosc mulți, iar în ultima vreme am avut de a face cu unii dintre ei...

Ce vă enervează cel mai mult la văicăreală? Eu o disprețuiesc în totalitate. Disprețuiesc contrastul obscen dintre suferința pretinsă și protestul exagerat. Îmi imaginez văicăreala ca pe o ființă slută (nu știu dacă e de gen masculin sau de gen feminin), hâdă și nerușinată, care reclamă tot și toate fără să se oprească, în numele suferinței sale.


Văicărețul este diferit de cârtitor - de cel care vede răul peste tot. Acesta din urmă se prezintă pe sine drept judecător universal, este obiectiv și împrăștie sentințe în numele criteriilor sale infailibile. Prin urmare, este o persoană activă, cu o misiune de îndeplinit.

Prin contrast, văicărețul este imaginea pasivității. Este ființa oropsită care pătimește, și pătimește, și se vaită, se tot vaită - fără să se oprească. Acum, nimeni nu spune că e greșit să îți spui uneori năduful. Dimpotrivă, uneori e așa de bine să te răcorești. Tocmai aici apare perversiunea văicărețului: în cazul lui, nici proporția, nici interlocutorul nu sunt potriviți. Văicărețul se tânguie neodihnit oricui stă să-l asculte sau oricui n-are încotro, iar dacă nu are interlocutor, își potrivește o față îmbufnată și îl caută - umblă bezmetic printre oameni pândind ca cineva să îl întrebe ceva. Iar dacă nici acum nu are succes, se transformă în bocitoare solitară.

E mai mult decât atât. Ați observat pricinile pentru care se plânge permanent? Toate faptele invocate sunt, de obicei, entități foarte cuprinzătoare - viața, soarta. Evident, acestea sunt cele care fac posibil un martiriu permanent. Văicărețul are de a face, întotdeauna, cu un exces sau cu o lipsă. Niciodată, dar niciodată, nu vine spre el măsura potrivită. Iar simpla împlinire a datoriilor sale zilnice înseamnă o condamnare, un supliciu nemaivăzut. Cel mai bine ar fi să muncească ceilalți în locul său. Evident, dacă nu sunt dispuși să o facă, înseamnă că este nedreptățit.

Mi se pare unul dintre cele mai imorale moduri de a exista. Pe mine, cel puțin, astfel de persoane mă disperă! 

Gata! M-am văitat suficient. Pe curând! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu