marți, 25 septembrie 2012

Când recompensele înseamnă eșec

Cum convingi un copil să își facă temele, sau un angajat să muncească mai bine sau, în general, o persoană să facă ceva anume? Unul dintre răspunsurile standard este că trebuie să le fluturi cea mai mare recompensă posibilă prin fața ochilor (sau a nasului, sau...).Temeiul acestui răspuns este principiul că oamenii răspund la recompense și acționează în funcție de acestea.


Nu neg adevărul acestui principiu, însă validitatea sa trebuie nuanțată, cred. Într-un studiu faimos din anii '70 ai secolului trecut, Mark Lepper (psiholog la Stanford, dacă nu mă înșel) au realizat un experiment pe două grupuri alcătuite din copii de grădiniță, rugându-i pe aceștia să deseneze. Înainte de a începe, celor din primul grup li s-a spus că vor primi o medalie drept premiu, în timp ce membrilor grupului l doilea nu li s-a promis nimic. Câteva săptămâni mai târziu, psihologii s-au întors la cele două grupuri, le-au dat copiilor hârtie și creioane și au măsurat timpul pe care l-au petrecut copiii jucându-se desenând. Surprinzător, copiii care au primit recompensă în prima fază a experimentului au petrecut mult mai puțin timp desenând decât cei din al doilea grup.

Lepper a interpretat acest rezultat astfel: copiii care au primit medalia au gândit ceva de genul: ”Se pare că adulții mă răsplătesc dacă fac ceva ce nu îmi place. Îmi oferă o medalie dacă desenez. Prin urmare, nu trebuie să îmi placă să desenez.” Se pare că efectul a fost reprodus de mai multe ori, cu grupuri diferite. De asemenea, concluzia care se impune pare a fi următoarea: dacă implicăm copiii într-o activitate plăcută pentru ei și îi răsplătim pentru că o realizează, aceasta îi demotivează și le reduce bucuria. Cu alte cuvinte, distracția se transformă, aproape instantaneu, în muncă.

Se poate obiecta că acest rezultat este relevant numai pentru activitățile plăcute, iar recompensele îi încurajează pe cei cărora nu le plac activitățile propuse. Psihologul Richard Wiseman a testat această aserțiune în cadrul unui serial BBC (nu-i mai știu titlul, din păcate). Participanților li s-a spus că participă la un experiment privitor la metodele cele mai eficiente de a convinge oamenii să îngrijească parcurile din zona în care locuiesc. Au fost tot două grupuri. Persoanele din primul grup au fost plătite cu o sumă frumușică pentru efortul lor, în timp ce membrii grupului al doilea au primit o sumă modică. După o oră de muncă, participanții au evaluat gradul în care s-au bucurat de după-amiaza lor. Din nou, rezultatul a fost surprinzător: nota medie dată de cei care au fost plătiți foarte bine a fost 2 (pe o scară de la 1 la 10), în timp ce nota medie dată de ceilalți a fost 8,5 (tot pe o scară de la 1 la 10). Lucrurile s-au întâmplat de parcă primii ar fi gândit ”Sunt plătit de obicei ca să fac ceva ce nu îmi place. Am fost plătit foarte bine, prin urmare trebuie să-mi displacă să curăț parcul.” Prin contrast, cei din grupul prost plătit s-au purtat de parcă ar fi gândit: ”Nu este nevoie să fiu plătit cu mulți bani ca să fac ceva ce îmi place. Am curățat parcul pentru o sumă foarte mică. Prin urmare, înseamnă că mi-a plăcut să curăț parcul.” Concluzia pare a fi că recompensa exagerată poate avea un efect dăunător chiar și asupra evaluării sarcinilor neplăcute.

Aceste rezultate au fost reproduse de multe ori. Oricare ar fi recompensa, rezultatele nu sunt bune. Deși, uneori poate fi observată o creștere a performanței pe termen scurt, pe termen lung recompensele tind să distrugă chiar comportamentul pe care l-au susținut. 

Dar, dacă promisiunea unei recompense nu este eficientă, atunci ce formă de recompensă funcționează? Pentru a încuraja oamenii să realizeze mai mult din ceea ce le place, e bine să încercăm să îi surprindem cu recompense neașteptate, ocazionale, după ce au realizat sarcina dată; este, de asemenea, bine să lăudăm munca pe care au făcut-o. Când este vorba despre sarcini neplăcute pentru ei, o recompensă realistă, însă nu exagerată, dată la început, poate fi folositoare, urmată de comentarii ce îi încurajează să continue activitatea. 

Cu toate acestea, pentru sarcini urgente există metode mult mai eficiente, chiar dacă nu sunt întotdeauna ortodoxe...

Pe curând! :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu