marți, 26 iunie 2012

Descoperire: mama, moartea, despărțirea, viața și scrisul. Sau despre melancolie...

Competența mea în ceea ce privește literatura este mult mai limitată decât alte domenii. Partea bună este că, în primitivismul meu, se ivesc mereu ocazii de a face descoperiri. Am făcut una zilele trecute: am descoperit poezia lui Emil Botta. A fost o sugestie apărută pe parcursul unei discuții cu un prieten (mi-a fost și profesor pe când eram elev)...

Urmarea a fost că mi-am cumpărat un volum cu poeziile lui Emil Botta și am început să citesc. La recomandarea prof'-ului, am început cu poeziile grupate sub titlul Un dor fără sațiu. Atât de mult mi-a plăcut, încât m-am gândit să vă virusez. Iată una din poeziile frumoase pe care le-am găsit:

Ca un strigăt

Fiul meu drag,
azi noapte
unde ai rătăcit?
- Mamă,
în Gomora
m-am risipit.
- Fiule drag,
într-o noapte
ai încărunțit,
o noapte doar
și ai învinețit,
într-o singură noapte
de hoinărit.
- Vai, mamă,
a fost un vis rău,
visul în care m-am rătăcit -
și, mamă, în acel vis
de o mie de ori am murit.
- Și mamei
de ce nu i-ai scris
doar un cuvânt
din acele moarte pustii?
- Mamă,
eu mă apucasem de scris,
dar a venit, mamă,
fratele vânt
și mâna care scria
mi-a îngropat-o
în acel vânăt pământ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu