vineri, 11 mai 2012

A arunca nimicul în vid

Satori definește întreaga filosofie Zen. Zen începe cu satori și se termină acolo. Unde nu este satori nu este Zen. ”Satori este măsura Zen” - proclamă un maestru. Satori nu este o simplă liniștire a minții, ci este o experiență internă cu o puternică dimensiune noetică; este necesară o anumită ”trezire” din experiența conștientă obișnuită, o anumită întoarcere de la modul cotidian de a trăi. Termenul tehnic folosit de budismul Mahayana pentru această stare este paravritti - întoarecere către baza conștiinței: întreaga arhitectură mentală a unei persoane suferă o schimbare radicală.


Deși ”Zen nu are cuvinte...”, satori are anumite caracteristici, care pot fi descrise sumar:

1. Iraționalitatea. Satori nu este o concluzie a unui argument. Cei care o experimentează sunt incapabili să o explice sau să o descrie în mod coerent. Atunci când este explicată, conținutul este iremediabil mutilat. Rezultă de aici că nu poate fi înțeleasă din afară, înțelegând prin ”afară” atât pe cei neinițiați, cât și manifestările exterioare, observabile. Numai cei care au trăi experiența au discernământul deplin.  

2. Cunoaștere intuitivă. De obicei, experiența mistică este descrisă ca o depășire a cunoașterii ce se realizează prin concepte, enunțuri și teorii, și dobândire a unei cunoașteri intuitive. Un alt nume pentru satori este ”ken-sho”, care înseamnă ”a vedea esența sau natura”, ceea ce sugerează natura vizuală a acestei cunoașteri intuitive, o caracteristică pe care o avea și theoria vechilor filosofi greci. Satori este atât o cunoaștere deplină a individualului, cât și a universalului ce se află în spatele fiecărei manifestări finite. 

3. Certitudinea și caracterul absolut. Cunoașterea oferită de satori este ultimă și nu poate fi respinsă prin niciun argument, de orice natură. Fiind directă și personală, își este suficientă sieși. Tot ce ar putea face formularea discursivă în canoanele logicii ar fi să o descrie (în măsura posibilului), să o explice, să o interpreteze și să o pună în legătură cu alte forme de cunoaștere.

4. Caracterul afirmativ. Descrierea experienței satori este, de multe ori, una apofatică, însă experiența însăși este una afirmativă. De multe ori este descrisă ca o deschidere totală față de orice lucru, persoană sau eveniment, care neagă orice dualism și trece dincolo de bine și rău. Budiștii folosesc termenul ”kshanti”, ”răbdare”, pentru a descrie aceste rezultate. 

5. Sentimentul transcendenței. Satori implică sentimentul că rădăcina experienței se află în altă parte. Carcasa rigidă a personalități se dizolvă , iar persoana se simte absorbită în ceva mult mai mare, indescriptibil, un das Ganz Andere, așa cum ne spune Otto. Sentimentul care urmează este de liniște completă - este liniștea călătorului care a ajuns la destinație, iar dincolo de aceasta nu există alta. 

6. Caracterul impersonal. În tradiția Zen nu apar descrieri precum: flacăra iubirii, îmbrățișare, iubit, nuntă etc., așa cum apar, de exemplu, în tradiția creștină. 

7. Caracterul instantaneu. Satori este dobândită brusc și este o trăire a momentului. Dacă nu este astfel, nu este satori. 

Îmi doresc ca în unele din postările viitoare să stăruim asupra unor poeme koan, având în minte cele spuse astăzi, mai sus. Pe curând!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu