vineri, 6 aprilie 2012

Dansul conflictului sănătos (4): Regulile

  • Dacă există o cale de a avea conflicte sănătoase ce au puterea de a întări relația cu persoana iubită, care sunt regulile acestui joc?
  • Cum putem învăța să jucăm acest joc cu partenerul nostru?
Am început deja să discutăm despre posibilitatea de a juca Să avem o ceartă sănătoasă. Acesta ne oferă o modalitate de a rezolva problemele cuplului fără a răni cealaltă persoană. Dacă am putea formula regulile acestui joc, am avea la dispoziție o cale sistematică de a rezolva în mod pozitiv conflictele, astfel încât fiecare dintre parteneri să se simtă iubit, respectat și înțeles.

O ceartă este ”grozavă” dacă:
1) Rezultatul este pozitiv

Am rezolvat diferențele problematice într-un mod acceptabil pentru ambele părți?

2) Păstrăm respectul, onoarea și demnitatea fiecăruia pe parcursul întregului conflict
Ne simțim respectați, înțeleși și iubiți după ce se termină totul?

3) Întărim relația prin dialog, sprijin reciproc și soluții
Este relația mai puternică și mai profundă după ce se termină totul?

Pentru a juca Să avem o ceartă sănătoasă, angajați-vă să urmăriți o situație câștigătoare pentru ambele părți (o stuație win/win - în termenii teoriei jocurilor) și veți fi capabili să vă implicați în mod autentic într-o discuție deschisă, să separați persoana de comportamentele sale și să vă recunoașteți iubitul/iubita ca pe un partener autentic în conflict ce are toate drepturile pe care le aveți și voi.

Într-un anumit sens, a rezolva un conflict într-un mod pozitiv este ca și cum am naviga cu succes printr-o furtună. Când se ciocnesc emoțiile înfierbântate a două persoane, apele pot deveni foarte agitate. Este timp pentru a învăța navigația în acele momente? Sigur că nu, nu-i așa? Navigația se învață cel mai bine când apele sunt limpezi și liniștite, când vântul este blând. Atunci poate fi studiată în amănunt dinamica furtunilor și reacțiile cele mai potrivite. 

Mai jos se află câteva reguli ale navigației pe timp de furtună. Pentru a evita o postare prea lungă și prea densă, vă voi prezenta astăzi două dintre ele, urmând ca în postările următoare pe această temă să prezint celelalte reguli la care m-am gândit.



Regula numărul 1: Revizuiți conceptul vostru de conflict
  • Aveți dificultăți sau simțiți disconfort în legătură cu ideea de a vă afla în conflict?
  • Ideea de conflict evocă, în vreun fel, sentimente de vulnerabilitate?
 Ceea ce gândiți despre conflicte determină, în foarte mare măsură, modul în care le trăiți. Orice experiență pe care o simțim sau o evaluăm ca inacceptabilă este un pretext pentru a simți anxietate, teamă, amenințare, iar acestea vor determina stări neproductive și ineficiente pentru rezolvarea conflictului. Puteți identifica propriile cadre în care priviți conflictele.
  • Ce înseamnă conflictul pentru voi?
  • Care este primul lucru care vă vine în minte?
  • Ce sentimente asociați cu ideea de conflict?
  • De unde provin aceste înțelesuri?
  • Ce înțelesuri alternative ați putea găsi?
Dacă asociați ”Diferențe distructive!” cu ideea de conflict, atunci o posibilă reîncadrare poate fi următoarea: ”Problema nu este că diferențele amenință o relație, ci atitudinea și răspunsurile intolerante distrug o relație.”

O altă reîncadrare utilă ar putea fi următoarea:
”Conflictul interpersonal, deprte de a fi un element străin și dăunător, este materia primă din care poate fi creată o relație de iubire reușită - puternică și profundă.”

Odată ce am instalăm o nouă convingere, instalăm noi modalități de a gândi, a simți, a comunica și de comportament. Deoarece reîncadrarea cere practică, vă îndemn să scrieți reîncadrări pentru următoarele convingeri limitative pe care le-ați putea avea (sau, evident, puteți alege altele, cum este potrivit pentru voi):
  • Conflictul înseamnă că sunt atatcat personal.
  • Conflictul înseamnă că el/ea nu mă iubește.
  • Conflictul conduce întotdeauna la violență.
  • Oamenii ”buni” nu au conflicte.
Reîncadrări noi pot fi următoarele:
  • Conflictul este diferit de competiție și de război; ambii parteneri pot fi câștigători dacă există respect, dragoste și conversații de calitate.
  • Problema nu este persoana mea, ci o chestiune despre care gândim și simțim diferit.
Separarea comportamentului de persoană ne ferește de multe rele suplimentare. Până la urmă, suntem mai mult decât comportamentele, ideile și sentimentele noastre, nu-i așa? Partenerul nostru este, de asemenea, mai mult decât comportamentele sale. Separarea persoanei de comportament permite evitarea evaluărilor morale ale unei probleme sau ale unei persoane.

Conflictele pot să apară din multe surse: diferențe, frustrări (stres), neînțelegeri, imperfecțiuni, greșeli, conflicte de putere, egoism etc. Toate acestea nu sunt rele în sine, ci sunt probleme ce trebuie gestionate și rezolvate. 

Regula numărul 2: Creați o atmoseferă potrivită conflictului
Atmosfera face toată diferența din lume între un conflict sănătos și unul care agravează boala. Care este atmosfera potrivită? Cum o creăm? În mod sigur, nu o creăm în momentul conflictului. Este necesar ca ea să preexiste oricărui conflict, pentru a-i asigura legitimitatea și puterea vindecătoare. Putem crea atmosfera despre care vorbesc transmițând persoanei de lângă noi dragoste, sprijin și grijă în fiecare zi. Astfel, se naște și se dezvoltă o relație pentru care suntem dispuși să luptăm. 

Puteți chiar să acordați zece minute în fiecare seară special pentru acest lucru. 

Mai departe, este important să răspundem la următoarea întrebare esențială:
  • Sunt în starea potrivită?
Procedați astfel încât să renunțați la spiritul de războinic în cazul unui conflict cu persoana iubită. V-ar plăcea să fiți înfruntați, voi înșivă, de o persoană într-o stfel de stare? Ar folosi cuiva un astfel de conflict? Mai degrabă, acordați-vă timp pentru a accesa o stare potrivită și creați un cadru de colaborare. Puteți, apoi, să vă certați în mod sănătos.

Atât deocamdată. Vă îndemn să exersați și să aplicați cele două reguli în viețile voastre, împreună cu cei pe care îi iubiți. Pe curând! :)
 

Un comentariu:

  1. Imi place abordarea asta,duce a analiza tranzactionala,unde "nu TU nu esti ok ci ceea ce imi trasmiti /faci nu e ok pentru mine". Plecand din punctul asta,orice conflict intre doi parteneri are sanse mari de win-win... Insa ai punctat bine,echidemnitatea e un "must" in.comunicare,iar asta tine foarte mult de bagajul cu care vii de-acasa sa zic asa,mai exact de la modele. Eu vad echidemnitatea ca pe un "ingredient" absolut necesar pentru ca totul sa decurga cu succes in comunicare ,insa greu de digerat si rezonat daca nu iti este deloc familiara de la modelele de viata,respectiv parinti:).. noroc ca totul se poate educa,acolo unde se doreste;)
    Spor la scris:)!

    RăspundețiȘtergere