vineri, 3 februarie 2012

Puterea folosită greșit

Vi s-a întâmplat vreodată să acționați împotriva propriei persoane? Să vă folosiți energia rulând aceleași gânduri obsesive și sterile? Dacă da, atunci ați fost, în acea situație, victima unui abuz de putere. Din partea voastră, evident!

Mi s-a întâmplat și mie (da, știu, e surprinzător! :) ). Cred că am identificat câteva tipare ale acestui proces. Am decis să le împărtășesc. Nu am pretenția că lista este încheiată. Orice completare este binevenită!

Văicăreala
Atunci când ne văicărim, folosim toată energia pentru a întări și a fixa lucrurile cu privire la care ne plângem. De ce ar dori cineva să-și investească energia în ceva ce nu dorește? Care ar putea fi beneficiile?

Obiceiul de a ne văicări este foarte greu de înlăturat. Întotdeauna vor exista ocazii pentru a face asta. Cu cât ne văicărim mai mult, cu atât vom găsi ocazii pentru a o face.

Cunoașteți persoane care se văicăresc cu privire la viețile lor? Ce simțiți în legătură cu aceste persoane? Vă este milă de ele? Empatizați? Dar în legătură cu persoanele care fac asta ani în șir? Nu vă vine uneori să le scuturați și să țipați: ”Oprește-te! Nu mai suport văicăreala asta! Renunță la rolul de victimă și rezolvă-ți problemele!”

Bine, bine, poate că nu le spuneți în față asta. Însă asta gândiți, nu-i așa? :)

De fapt, aici este o problemă. Văicăreala a devenit atât de răspândită, încât de multe ori nici nu o detectăm. A face comentarii negative cu privire la viața pe care o ducem a devenit o normă a conversațiilor. E o răsturnare de valori: ceea ce este boală a devenit semn al sănătății.

Ați văzut vreodată un ”plângăcios” care să înceteze? Să spună: ”Gata, m-am văicărit suficient. Acum pot fi fericit.” Evident că nu! Vor continua, și vor continua, până la epuizare. Apoi, mănâncă, se odihnesc... și ce credeți că vor face? Se vor văicări din nou!

În loc să vă văicăriți, ați putea să încetați. Dacă există probleme, identificați-le și concentrați-vă asupra soluțiilor posibile. Și să nu spuneți că nu există soluții! Asta e văicăreală și nu e o soluție!

Dacă ați avut acest obicei pentru o vreme, atunci este posibil că v-ați înconjurat de mai multe persoane care vă hrănesc obiceiul. Dacă așa este, atunci veți descoperi cât de mult se vor înstrăina  pe măsură ce obiceiul văicărelii dispare. Nu e nicio problemă! Nu vă opuneți! De fapt, dacă puteți, chiar să provocați o asemenea reacție! Schimbarea va atrage multe alte persoane care pot relaționa în noile condiții.

Odată cu schimbarea, puteți selecta discuțiile la care vreți să participați. Dacă o suită de comentarii negative înseamnă, de fapt, formularea unei probleme reale, atunci puteți discuta. Dacă e văicăreală, încheiați discuția. Aveți însă grijă ca schimbarea să fie autentică. Scăpați de obiceiul văicărelii, nu încercați doar să-l ascundeți! Oamenii alergici la plângăcioși vor sesiza imediat impostura.

Când întâlniți o persoană care se văicărește, evitați să intrați în capcana de a-i hrăni dependența prin atenție sau milă. Mai degrabă, cereți-i în mod politicos să schimbe discuția să explicați-i ce fel de relație doriți să aveți. E posibil ca lumea să fie șocată atunci când încălcați convențiile în felul acesta, însă pe termen lung le faceți un bine.


Lașitatea
Atunci când ne folosim energia pentru a ne alimenta fricile, cădem pradă lașității. 
Gândiți-vă astfel: orice hrănim cu energia noastră, se amplifică. Dacă vrem ca fricile să crească și să fie din ce în ce mai importante în lumea noastră, atunci să facem bine să le hrănim. Să le dăm toată atenția noastră. Veți reuși numai dacă vă gândiți permanent la ele și vă îngrijorați cât mai des. De asemenea, e bine să stați numai în preajma persoanelor care își fac griji. Evitați orice persoană care înfruntă fricile și v-ar putea îndemna să procedați la fel. 

Curajul poate fi caracterizat drept disponibilitatea de a-ți înfrunta fricile. Însă ce se întâmplă atunci când înfrunți una dintre ele? Se dizolvă, deoarece atenția este acum îndreptată spre obținerea rezultatelor diferite de frică. 

Discuțiile în contradictoriu
Mă refer aici la obiceiul unor persoane de a încerca la nesfârșit să arate că numai punctul lor de vedere este cel corect, în dauna tuturor celorlalți. 

Este perfect legitim să depui un efort pentru a convinge o altă persoană să-și schimbe perspectiva. Acesta este spiritul discuțiilor autentice. În aceste situații, interlocutorii încearcă să înțeleagă punctul de vedere al fiecărui participant.
 
Problema apare atunci când acest efort este împins prea departe în încercarea de a respinge în totalitate punctul de vedere al celuilalt, cu orice preț. Acesta este un abuz de putere. 

În loc de a ne contrazice, putem gândi în termenii acceptării și ai consecințelor. În primul rând, acceptați validitatea punctului de vedere al interlocutorului. Apoi, decideți care sunt consecințele acestei acceptări. Este foarte posibil să fie neglijabile. Sau, poate că va rezulta necesitatea despărțirii drumurilor. Sau, poate că soluția este undeva între extreme.
 
Învinovățirea
Este fără rost să aruncăm vina pe alte persoane, pe circumstanțe și pe evenimente pentru ceea ce se întâmplă în viața noastră.  Negând responsabilitatea pe care o avem pentru viața pe care o creăm, nu facem decât să cedăm din puterea pe care o avem. 

Este imposibil să-ți controlezi realitatea și să respingi responsabilitatea. Este necesar să fii puternic și responsabil, sau niciuna dintre acestea. În orice moment ești o ființă creatoare. Alegând gânduri și acțiuni diferite, ai putea să creezi o viață nouă în câteva zile. Alegerea aceasta este întotdeauna disponibilă. Nimeni nu te poate ține în loc, în afară de tine. 

De aceea, realizează chiar în acest moment că tu ești singurul creator al vieții tale. Dacă nu ești mulțumit de ceea ce creezi, creează altceva! Conștientizează că nu te salvează nimeni. Depinde numai de tine ce viață vei avea. 

A fi creator este, în cazul ființelor umane, semn al imperfecțiunii. Însă este și semnul demnității umane: singura ființă ce poate deveni orice își dorește să devină. Profită de această putere formidabilă! :)



 




2 comentarii:

  1. Foarte interesant! Am inceput sa imi iau doza zilnica de "energie" citind postarile. Imi dau forta si incredere in mine, ma motiveaza si ma pun pe ganduri in acelasi timp! Bravo! ma simt mult mai bine, de cand impartasiti gandurile pe acest blog.Mi-ati lipsit mult de cand am terminat liceul! Bafta in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Diana! Te astept cat mai des pe aici! :)

      Ștergere