miercuri, 8 februarie 2012

Cum să te oprești din văicăreală

Probabil că cel mai important pas în eliminarea obiceiului văicărelii este distingerea obiceiului nedorit de identitatea personală. O greșeală obișnuită a celor care au acest obicei este identificarea cu gândurile negative ce le populează mințile. O astfel de persoană poate să spună: ”Știu că sunt responsabil pentru gândurile mele, însă nu știu cum să mă opresc să gândesc astfel atât de des.” Pare a fi un pas înainte această asumare a responsabilității, dar poate fi și o capcană. Identificarea cu gândurile negative este o alegere greșită, astfel încât este posibil să apară o fixare completă în obsesii sterile. 

O alternativă mai bună poate fi următoarea: ”Cunosc aceste gânduri ce vin și pleacă. Ele sunt diferite de mine. Prin aceasta, pot alege să le înlocuiesc cu alte gânduri, mai productive.” Toți avem puterea de a ne condiționa gândurile, însă este necesar să ne păzim de capcana autoînvinovățirii.

Deși suntem diferiți de gândurile noastre, dacă gândim aceleași lucruri iar și iar, ne vor condiționa mintea într-o mare măsură. Aproape că devenim gândurile noastre dominante.

Gândiți-vă la influența pe care o are mâncarea asupra corpului vostru. Deși nu veți deveni alimentele pe care le veți mânca la următoarea masă, ele vă vor influența întreaga fiziologie, iar pe termen lung alimentația are un impact profund asupra corpului. Acesta poate ajunge să tânjească după aceleași tipuri de alimente. Cu toate acestea, în orice moment corpul este diferit de alimentele pe care le consumă. Tocmai de aceea avem în permanență libertatea de a decide în privința propriei alimentații. 

Prin analogie, putem avea o perspectivă asupra motivului pentru care gândirea negativă dă dependență: mintea devine condiționată și va tânji după aceste gânduri, aparent fără nicio posibilitate de alegere. 

Într-adevăr, este o situație dificilă, ce se autosusține: gândurile și stările negative devin așteptări, iar așteptările devin experiențe negative, care vor legitima gândurile și stările negative.  

Adevărul este că cei mai mulți dintre oamenii prinși în acest vârtej nu scapă niciodată. Chiar dacă se revoltă, obiceiul va rămâne atât timp cât face parte din identitatea personală. Este o bătălie pe care nu o pot câștiga. Autocondamnarea pentru gândurile negative nu elimină obiceiul, ci îl întărește. Dacă ar fi funcționat, nu s-ar fi văzut de mult timp?
În consecință, soluția poate fi acceptarea acestor gânduri, recunoașterea liniștită a prezenței lor. Li se permite prezența, însă identificarea cu ele este interzisă. Interacțiunea cu ele să fie numai din perspectiva observatorului. Este posibil să dureze întreaga viață, dar din perspectiva adoptată aici, ceea ce este important este orientarea spre propriile obiective fără a lua în seamă stări neproductive trecătoare.

La un nivel mai profund, văicăreala este negarea responsabilității pentru propria viață. Iar învinovățirea nu este decât o formă de a scuza lipsa responsabilității. Iată, prin câteva exemple, ce înțeleg prin responsabilitate:
  • Dacă sunt trist, este pentru că eu creez tristețea. 
  • Dacă vreau ceva, depinde de mine să îmi îndeplinesc dorința. 
  • Dacă nu îmi place viața mea, este responsabilitatea mea să o schimb.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu