joi, 2 februarie 2012

Cum să fii motivat și să ai o viață împlinită

 Mediu și conținut

Distincția dintre mediu și mesaj este una banală. Un CD este diferit de informația pe care ar putea să o conțină; cuvintele sunt diferite de mesajele pe care ar putea să le transmită. E clar, cred, că exemplele pot fi înmulțite foarte ușor.

Gândiți-vă la un CD. În sine, este doar un recipient gol, iar ceea ce oferă valoare CD-ului este conținutul, mesajul pe care îl conține. Putem plăti câteva zeci de lei pe un CD ce conține muzică sau putem plăti câteva sute de lei pe un CD ce conține un anumit soft. În aceste cazuri, nu suportul face diferența, ci conținutul.

Oricât de banală ar fi distincția aceasta dintre mediu și mesaj, ne-am putea întreba în ce măsură poate fi aplicată diferitelor aspecte ale vieții noastre zilnice. În ce măsură putem folosi această distincție pentru a formula o perspectivă asupra diferitelor domenii ale vieții? Vă propun să explorăm o asemenea posibilitate în cele ce urmează.

Am ales pentru discuția de astăzi domeniul carierei. În acest caz, mediul este numele funcției. Medii ale carierei sunt ”avocat”, ”inginer”, ”profesor”, ”manager”, ”agent de vânzări” etc. Mediul carierei este cel care ne permite să ne manifestăm într-o porțiune a lumii.

Ca orice mediu sau recipient, și mediul carierei trebuie umplut. A spune că ești profesor sau avocat nu oferă niciun indiciu asupra valorii muncii tale. Profesiile sunt medii unde poate fi creată valoare, însă în ele însele nu o valoare intrinsecă. O dovadă în acest sens este că putem găsi diferențe enorme de venit între persoane ce au aceeași profesie. Mediul carierei (i.e. titlul, denumirea funcției), singur, nu poate da seama de aceste diferențe.

Nu este dificil de realizat că valoarea nu este dată de mediul carierei, ci de mesajul carierei unei persoane. Mesajul este ceea ce aduci în respectivul domeniu, amprenta personală. Este ceea ce umple și dinamizează un recipient gol și înțepenit.


O perspectivă diferită
Există două riscuri importante în cazul în care ne definim cariera în termenii mediului (”Sunt profesor”, ”Sunt programator”). Primul risc este că apar limite inutile. Oportunitățile vor apărea numai sub forma cuielor doar pentru că te-ai autodefinit ca fiind ciocan și nimic mai mult. Există foarte multe modalități, foarte diferite, prin care poate fi creată valoarea. Actualul mediu este numai unul dintr-o infinitate. Dacă vom privi propria carieră ca fiind mult mai cuprinzătoare decât un biet mediu, atunci vor apărea oportunități ce transcend actuala ”fișă a postului”. De exemplu, eu mă pot autocaracteriza nu ca ”profesor”, ci ca ”educator”, în sensul cel mai larg al termenului. Educator fiind, este posibil să mă manifest prin foarte multe medii. Nu este în niciun fel necesar să fiu angajat într-o școală pentru ca mesajul meu să fie transmis.

Al doilea risc este să uiți mesajul. Mesajul este mult mai important decât orice mediu, însă punând mediul în fruntea ierarhiei apare o scădere treptată a motivației privitoare la propria ocupație. Ai o nouă ocupație, e provocator la început, apoi apare plictisul. De ce se întâmplă aceasta? Deoarece oricărui mediu îi lipsește adâncimea și este incapabil să ofere o motivație profundă, constantă, de lungă durată. În felul acesta se ajunge la amânare, lene, apatie sau chiar depresie. 

Atunci când vă treziți dimineașa, cum vă gândiți la munca ce vă așteaptă? Spuneți ”Azi voi vinde ceva?”, ori ”Azi voi scrie ceva?” Sau spuneți ”Azi voi face viața cuiva mai bună, măcar cu puțin?” 

Care perspectivă vi se pare a fi mai motivantă?



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu